Din amintirile unui inger trist ... :(
A plecat inainte sa apuc sa-i spun. Cuvintele pareau prea grele in acea seara. Iubirea imi curge lin prin vene, iar pielea mea nu se putea despartii de mirosul ei. As fi putut sa fac multe. As fi putut s-o iau de mana si s-o alint cu vorbe dulci ... as fi putut. Dar N-AM facut-o.
Am alergat prin ploaia de afara dupa ce-am abservat ca plecase. Nu mai era. Ochii, nasul, gura, gatul ... nimic din ce era al ei si al meu. Un sfarsit de toamna se asternuse in sufletul meu. Iubirea nu mai inseamna nimic, nici macar picaturile reci de ploaie nu ma mai trezeau.
Cadeam in vid ...
Si de atunci traiesc in toamna, printre flori ofilite, in asteptarea ei ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu